Iodul este un oligoelement esențial care joacă un rol crucial în sănătatea noastră. Acesta este deosebit de important pentru glanda tiroidă, care controlează o gamă largă de funcții corporale. În acest articol, vom pune în lumină efectele versatile ale iodului și vom explica de ce este esențială o aprovizionare adecvată.
Iodul este un oligoelement vital pe care organismul nu îl poate produce singur. Prin urmare, trebuie să fie ingerat prin alimentație sau sub formă de suplimente alimentare. Una dintre sarcinile principale ale iodului este funcționarea corectă a glandei tiroide, pentru a cărei producție de hormoni este necesar ca substanță de bază. Hormonii tiroidieni nu numai că ne influențează metabolismul și creșterea, ci ajută și la reglarea a numeroase funcții corporale. Deși noi, oamenii, nu avem nevoie de mult iod, acesta este totuși o componentă indispensabilă pentru menținerea sănătății noastre.
O cantitate mică de iod se găsește în multe alimente, dar numai câteva contribuie în mod natural la aprovizionarea noastră zilnică cu iod. Deoarece oligoelementul se găsește în principal în oceane, produsele marine în special au un conținut ridicat. Peștii marini grași, precum codul, eglefinul și tonul, precum și algele, sunt deosebit de bogate în iod. Produsele lactate și ouăle conțin, de asemenea, anumite cantități de iod, deși conținutul depinde de modul în care sunt hrănite animalele. În multe țări, sarea de masă este, de asemenea, îmbogățită cu iod pentru a preveni o deficiență în rândul populației.
Următoarele alimente sunt deosebit de bogate în iod:
* Cu condiția ca hrana pentru animale să fie îmbogățită cu iod.
Oligoelementul iod este necesar organismului nostru doar în cantități mici, dar este totuși indispensabil pentru acesta. Iodul își îndeplinește cea mai cunoscută funcție în glanda tiroidă. Acesta este necesar pentru producerea hormonilor tiroidieni T3 (triiodotironină) și T4 (tiroxină). Acești hormoni influențează întregul metabolism, sistemul cardiovascular și termoreglarea organismului. Prin urmare, un echilibru stabil al iodului este esențial pentru performanța fizică și mentală.
În plus, un aport bun de iod susține sănătatea pielii, ajută la dezvoltarea creierului și a capacităților cognitive și poate contribui la dezvoltarea sănătoasă a fătului în timpul sarcinii.
Una dintre cele mai cunoscute consecințe ale deficitului de iod este hipotiroidismul. Dacă există un aport insuficient de iod, glanda tiroidă nu poate produce suficienți hormoni. Suplimentarea cu iod poate ajuta la reechilibrarea producției de hormoni și la ameliorarea simptomelor hipotiroidismului. Oricine suferă de hipotiroidism diagnosticat ar trebui să ia în considerare un supliment de iod țintit, în consultare cu un specialist.
Pielea beneficiază, de asemenea, de un aport suficient de iod. Iodul ajută la menținerea sănătății pielii prin sprijinirea regenerării celulelor pielii. Persoanele care suferă de piele uscată, în special, raportează o îmbunătățire a aspectului pielii lor datorită unui aport optim de iod.
Iodul joacă un rol important în fertilitate și în dezvoltarea unui făt sănătos. O aprovizionare adecvată cu iod este esențială pentru femeile care doresc să aibă copii, deoarece iodul sprijină dezvoltarea sistemului nervos și a creierului copilului nenăscut.
Un deficit de iod în timpul sarcinii poate crește riscul de malformații și poate avea un impact negativ asupra dezvoltării mentale a copilului. Prin urmare, femeile însărcinate și cele care alăptează au o nevoie mai mare de iod.
Necesarul zilnic de iod variază în funcție de vârstă, sex și situație de viață:
Fără iod, nu există hormoni tiroidieni. În consecință, lipsa de iod poate duce la hipotiroidism cu probleme grave de sănătate. La copii, acest lucru poate duce la tulburări de dezvoltare fizică și mentală în timpul fazei embrionare. Deficitul de iod poate declanșa, de asemenea, diverse simptome la adulți și, în unele cazuri, poate duce chiar la o mărire a glandei tiroide (gușă).
Simptomele comune ale deficitului de iod sunt
În anumite situații sau atunci când se utilizează sare de masă neiodată, poate fi util să se suplimenteze iodul. Capsulele de iod ca supliment alimentar sunt o modalitate ușoară de a contribui la aportul zilnic. Persoanele cu nevoi crescute, cum ar fi femeile însărcinate, mamele care alăptează sau persoanele cu o tiroidă hipoactivă, ar trebui să ia în considerare administrarea lor. Cu toate acestea, atunci când luați iod ca supliment, trebuie să aveți grijă să nu depășiți doza zilnică recomandată fără sfatul medicului.
Nu există nicio îndoială că iodul este esențial pentru sănătatea noastră. O supradoză prin intermediul alimentelor nu este de așteptat. Atunci când se utilizează suplimente alimentare specifice, doza zilnică recomandată trebuie întotdeauna luată în considerare sau trebuie solicitat sfatul medicului pentru a evita efectele secundare.
Prea mult iod poate afecta funcția tiroidiană și, în cazuri rare, poate declanșa hipertiroidismul. Cu toate acestea, efectele secundare de acest tip apar, de obicei, doar în mod specific în cazul consumului excesiv.
Concluzie: Iodul este unul dintre oligoelementele esențiale. Chiar dacă organismul nostru are nevoie doar de cantități mici din acesta, este totuși indispensabil. Dacă consumăm prea puțin iod în dieta noastră, producția de hormoni tiroidieni se poate poticni. Acest lucru, la rândul său, poate avea consecințe profunde asupra sănătății noastre.
Alimentele bogate în iod includ în primul rând produse marine precum peștele (de exemplu, cod, hering), algele și algele marine. Alimentele de origine animală (de exemplu, carne, lapte, produse lactate) furnizează, de asemenea, iod datorită furajelor îmbogățite. Principala sursă de iod este sarea iodată.
Iodul este important pentru producerea hormonilor tiroidieni, care controlează metabolismul, creșterea și dezvoltarea organismului. De asemenea, susține sănătatea pielii și este deosebit de important în timpul sarcinii pentru dezvoltarea creierului fătului.
Semnele deficitului de iod includ oboseală, dificultăți de concentrare, creștere în greutate, sensibilitate la frig, piele uscată, căderea părului și o glandă tiroidă mărită (gușă).
Se recomandă un aport zilnic de iod de aproximativ 200-230 µg în timpul sarcinii și 200-260 µg în timpul alăptării.
Iodul trebuie luat dacă nu obțineți suficient iod din alimentație, dacă aveți o deficiență dovedită de iod, în timpul sarcinii și alăptării, dacă aveți un necesar crescut din cauza exercițiilor fizice intense sau dacă aveți anumite tulburări tiroidiene, cum ar fi hipotiroidismul.
Lectură suplimentară:
Ahad, F., Ganie, S. A. 2010. Iodine, Iodine metabolism and Iodine deficiency disorders revisited. Indian J Endocrinol Metab. 14(1):13–17.
Czarnocka, B. 2013. The proteins of iodine metabolism in the pathophysiology of the thyroid gland. Thyroid Res. 6(Suppl 2):A13.
Dahl, L. et al. 2004. The iodine content of Norwegian foods and diets. Public Health Nutr. 7(4):569–576.
Duhig, T. J., McKeag, D. 2009. Thyroid Disorders in Athletes. Curr Sports Med Rep. 8(1):16–19.
EFSA Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies (NDA). 2014. Scientific Opinion on Dietary Reference Values for iodine. EFSA J. 12(5):3660.
Glinoer, D. 2001. Pregnancy and Iodine. Thyroid. 11(5):471–481.
Gröber, U. 2008. Orthomolekulare Medizin: Ein Leitfaden für Apotheker und Ärzte. Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft Stuttgart. 3., unveränderte Auflage.
Gröber, U. 2011. Mikronährstoffe. Metabolic Tuning – Prävention – Therapie, 3. Auflage. Stuttgart: Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft.
Hahn, A. et al. 2006. Ernährung: physiologische Grundlagen, Prävention, Therapie. Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft Stuttgart. 2., überarbeitete und aktualisierte Auflage.
Jahreis, G. et al. 2007. Jodmangelprophylaxe durch richtige Ernährung: Der Beitrag von Milch, Seefisch und Jodsalz zur Jodversorgung in Deutschland. Präv Gesundheitsf. 2(3):179–183.
Johner, S. A. et al. 2010. Higher Urine Volume Results in Additional Renal Iodine Loss. Thyroid. 20(12):1391–1397.
Kim, M. et al. 2017. Vitamin D deficiency affects thyroid autoimmunity and dysfunction in iodine-replete area: Korea national health and nutrition examination survey. Endocrine. 58(2):332–339
Krela-Kaźmierczak, I. et al. 2021. Is There an Ideal Diet to Protect against Iodine Deficiency? Nutrients. 13(2):513.
Laurberg, P. et al. 2010. Iodine intake as a determinant of thyroid disorders in populations. Best Pract Res Clin Endocrinol Metab. 24(1):13–27.
Mao, I. F. et al. 2001. Electrolyte Loss in Sweat and Iodine Deficiency in a Hot Environment. Arch Environ Health. 56(3):271–277.
Martin, M. 2006. Labormedizin in der Naturheilkunde, 3. Auflage. München: Urban & Fischer Verlag/Elsevier GmbH.
Rokita, S. E. et al. 2010. Efficient use and recycling of the micronutrient iodide in mammals. Biochimie. 92(9):1227–1235.
Schmidbauer, C. 2017. Mikronährstoff-Coach: Das große Biogena-Kompendium der Nährstoffe, 2. Auflage. Wien: Verlagshaus der Ärzte GmbH.
Song, Y. et al. 2007. Roles of Hydrogen Peroxide in Thyroid Physiology and Disease. J Clin Endocrinol Metab. 92(10):3764–3773.
Völzke, H., Thamm, M. 2007. Epidemiologie von Schilddrüsenerkrankungen in Deutschland. Prävention und Gesundheitsförderung. 2:149-152.
Zimmermann, M. B. 2008. Iodine requirements and the risks and benefits of correcting iodine deficiency in populations. J Trace Elem Med Biol. 22(2):81–92.
Zimmermann, M. B. 2009. Iodine Deficiency. Endocr Rev. 30(4):376–408.
Zimmermann, M. B. et al. 2007. Vitamin A supplementation in iodinedeficient African children decreases thyrotropin stimulation of the thyroid and reduces the goiter rate. Am J Clin Nutr. 86(4):1040–1044.
