Deficiența de vitamina B12: Simptome, consecințe și tratament

Organismul nostru dispune de rezerve de vitamine, motiv pentru care o carență de vitamina B₁₂ se dezvoltă, de obicei, destul de lent. Primele semne ale unei carențe de vitamina B₁₂ sunt adesea nespecifice și subtile și sunt identice atât la bărbați, cât și la femei. Printre acestea se numără:

• Oboseală

• Senzație de slăbiciune

• Lipsa de energie

• Tulburări de concentrare

• Amețeli și dureri de cap

Deoarece vitamina B₁₂ este importantă pentru formarea sângelui, o carență poate duce și la anemie. Semnele tipice ale anemiei sunt pielea palidă, respirația scurtă și bătăile rapide ale inimii.

Pe termen lung, o carență de vitamina B₁₂ netratată poate afecta nervii și provoca următoarele simptome:

• Amorțeală

• Furnicături

• Slăbiciune musculară

• Stări depresive

• Stări de confuzie

• Tulburări ale funcției cerebrale

O carență de vitamina B12 poate avea, printre altele, un efect negativ asupra capacității de concentrare și a stării generale de bine. Studiile arată că un aport adecvat de vitamina B₁₂, în combinație cu acidul folic și vitamina B₆, poate contribui la scăderea nivelului de homocisteină. Acest lucru este benefic, deoarece un nivel crescut de homocisteină este asociat cu un risc crescut de degenerare maculară legată de vârstă (AMD) – o afecțiune care poate duce la pierderea vederii la vârste înaintate. De asemenea, studiile arată că o carență de vitamina B12 poate fi asociată cu ochii uscați.

Primele semne ale unei deficiențe de vitamina B12 sunt adesea nespecifice și subtile. Acestea includ oboseală, slăbiciune, lipsă de apetit, tulburări de concentrare, precum și amețeală și dureri de cap. Deoarece vitamina B12 este importantă pentru producția de sânge, o deficiență poate duce și la anemie. Semnele tipice ale anemiei sunt pielea palidă, senzația de lipsă de aer și tahicardia.

Pe termen lung, o deficiență netratată de vitamina B12 poate deteriora nervii și cauza simptome precum amorțeală, furnicături și slăbiciune musculară din cauza anemiei continue. Posibilele consecințe includ depresia, confuzia și afectarea funcției cerebrale.

Intervențiile chirurgicale la nivelul tractului gastro-intestinal pot duce la apariția unor simptome de carență. O inflamație cronică a mucoasei gastrice poate duce, de asemenea, la o carență de vitamina B12, la fel ca și producția excesivă de acid gastric.

Odată cu înaintarea în vârstă, funcționalitatea tractului gastro-intestinal scade, ceea ce face ca vitaminele să nu mai poată fi asimilate la fel de bine.

Administrarea anumitor medicamente, de exemplu pentru diabet, poate afecta nivelul de vitamina B12.

Cei care consumă frecvent vin, bere și alte băuturi alcoolice ar trebui să-și monitorizeze, de asemenea, nivelul de vitamina B12.

Deoarece simptomele deficitului de vitamina B12 sunt adesea ambigue, un test de sânge este indispensabil pentru diagnosticare. În acest caz valoarea standard a vitaminei B12 din serul sangvin nu este suficientă, deoarece este un marker relativ târziu și nespecific.

În schimb, experții recomandă determinarea unor markeri biologici suplimentari, cum ar fi holotranscobalamina II (Holo-TC) și acidul metilmalonic (MMA), care oferă o imagine mai fiabilă în combinație. Valorile scăzute ale Holo-TC sub 35 pmol/l indică o deficiență iminentă ca cel mai timpuriu marker, în timp ce valorile crescute ale MMA de peste 271 nmol/l indică un depozit deja gol de vitamina B12.

Atunci când se verifică și se optimizează nivelul de vitamina B12, poate fi util să se măsoare și nivelurile de acid folic și vitamina B6, deoarece aceste trei vitamine sunt interconectate în cadrul metabolismului. O carență de vitamina B6 sau de acid folic poate duce la simptome similare cu cele ale unei carențe de vitamina B12.

Cea mai bună modalitate de a preveni o carență de vitamina B12 este o alimentație echilibrată – însă acest lucru este valabil mai ales pentru cei care consumă produse de origine animală. Vitamina B12 se găsește în cantități mai mari mai ales în carne, pește, carne de pasăre, ouă și produse lactate, în timp ce alimentele vegetale conțin doar cantități mici. Există însă și produse fortificate, precum cerealele pentru micul dejun sau pastele de unt, care pot contribui la asigurarea aportului de vitamina B12.

Cei care urmează o dietă vegană sau consumă puține alimente de origine animală ar trebui să ia în considerare administrarea vitaminei B₁₂ sub formă de suplimente alimentare sau să opteze în mod specific pentru produse îmbogățite cu această vitamină. Conform Societății Germane pentru Nutriție (DGE), valoarea orientativă pentru un aport suficient este de 4 micrograme pe zi. Dacă consumi alimente de origine animală, organismul tău absoarbe vitamina de mai multe ori pe zi, în cantități mici, printr-o cale de absorbție activă.

Însă cei care apelează la suplimente, de exemplu din cauza unei alimentații vegetale, ar trebui să aleagă doze mai mari. Astfel, organismul utilizează în plus calea de absorbție pasivă. Aceasta este mai puțin eficientă și intră în acțiune doar atunci când se utilizează cantități semnificativ mai mari de B₁₂.

Injecțiile cu vitamina B12 sunt utilizate în special atunci când există deja o carență severă de vitamina B12, care este de obicei însoțită de simptome precum oboseală intensă, anemie sau leziuni nervoase. O astfel de carență apare de obicei pe parcursul mai multor ani, ca urmare a problemelor digestive, a administrării anumitor medicamente sau a unei diete vegane fără suplimente alimentare. Injecția servește la corectarea cât mai rapidă a nivelului de vitamina B12. Optimizarea ulterioară a nivelului de vitamina B12 poate fi realizată, în marea majoritate a cazurilor, prin administrarea orală de suplimente în doze mari.

O carență de vitamina B12 poate fi remediată rapid atât prin injecție, cât și prin administrare orală, deoarece ambele metode permit absorbția unor cantități mari de vitamina B12. În ambele cazuri, primele îmbunătățiri se observă deja după câteva zile, cel puțin în ceea ce privește oboseala. În funcție de natura simptomelor, poate dura însă până la câteva săptămâni până când celulele afectate se regenerează corespunzător.